română, roumain, basme, folclor, poveşti, legende, ficţiune 

Basmele Românilor 

N.D. Popescu (1843-1921) este un prolific prozator muntean (a scris nuvele si romane cu haiduci) si culegator de folclor, foarte popular la sfarsitul secolului al XIX-lea. S-a nascut in Bucuresti si a studiat la gimnaziul „Gheorghe Lazar“, dupa care a absolvit colegiul „Sf. Sava“. Incepand cu 1861 lucreaza ca functionar la Ministerul Afacerilor Straine vreme de peste 30 de ani. Intre timp, incepe sa editeze numeroase calendare, almanahuri, reviste (Calendarul istoric si literar, Calendarul Daciei, Calendarul basmelor etc). Pe langa alte brosuri, cele mai multe nedatate, cea mai insemnata si cuprinzatoare culegere de basme publicata de N.D. Popescu este Carte de basme (3 volume, Editura H.Steinberg, 1892). Mihai Eminescu (1850-1889) este cunoscut publicului roman intr-o mult mai mare masura pentru opera lirica, pentru prozele sale romantice sau activitatea jurnalistica, decat in calitatea sa de culegator de basme. Cu toate acestea, interesul fata de folclor al scriitorului nascut la Ipotesti reprezinta o constanta fundamentala a operei sale. In 1869 infiinteaza, alaturi de alti prieteni, cercul literar Orientul, scopul declarat fiind acela al culegerii de basme, poezii populare si alte creatii folclorice. Pe langa basmele culese din gura poporului, Eminescu este si autorul basmului cult Fat-Frumos din lacrima, publicat in 1870 in Convorbiri literare, text care a marcat debutul sau in proza.  

Roşu Împărat şi Alb împărat
Un ochi râde şi altul plânge
Spată-Lată şi Inimă Putredă
Fata din dafini
Omul după tărâmul celălalt
Vasilică Viteazul
Iana Cosânzeana
Sila Samodiva
Sgâmboiu
Călin-Nebunul
Frumoasa Lumii
Vasili-finul-lui Dumnezeu
Borta vântului
Finul-lui Dumnezeu